Mitul creării speciei umane în mitologia chineză

După ce am văzut cum a fost creat universul, în acest articol îţi voi prezenta mitul creării omului, potrivit mitologiei chinezeşti.

Să pornim prin a spune că în acele vremuri  când pământul s-a separat de cer, deşi pe pământ existau deja munţi, râuri, ierburi şi pomi, dar şi păsări, fiare, insecte şi peşti, totuşi pe pământ nu existau încă oameni, motiv pentru care lumea era pustie şi plicticoasă. Cu toate acestea, pe acest pământ pustiu rătăcea mereu marea divinitate numită Nuwa. Însă, inima ei era roasă de singurătate şi simţea că pentru a înviora lumea mai trebuie creat ceva între cer şi pământ.

Astfel, se tot gândi şi în cele din urmă, se aşează ghemuită pe vine, ia un bulgăre de lut galben, îl udă cu apă şi modela ceva asemănător cu o păpuşică. De îndată ce o puse pe pământ se petrecu minunea: mica figurină prinse viaţă, slobozi strigăte – „ua-ua” şi se porni să ţopăie bucuroasă. Apoi numele ei devine Ren(„om”).

Mai departe aflăm că primul om a fost creat mic, dar întrucât potrivit legendei a fost zămislit de către o zeitate, avea şi el ceva divin în el. Desigur, se deosebea de păsările zburătoare şi de animalele cu patru picioare, ca şi cum ar fi avut ceva din măreţia de stăpânitor al Universului. Prin urmare, Nuwa este foarte mulţumită de creaţia sa pe care o continuă, modelând din lut galben amestecat cu apă o mulţime de omuleţi de ambele sexe. Făcând o paranteză, aşa explică ei de ce locuitorii chinei au pielea de culoare galbenă. După ce au fost creaţi, o sumedenie de omuleţi goi o înconjură pe Nuwa şi prinseră să ţopăie şi să slobozească strigăte de bucurie. Apoi, unul câte unul sau în cete se împrăştiaseră în diferite locuri.

Desigur, cuprinsă de uimire şi de bucurie, Nuwa îşi continuă lucrarea. Din mâinile ei începură să cadă pe pământ clipă de clipă omuleţi vii. De altfel, ea le asculta râsetele şi strigătele, iar acest lucru o făcea să nu se mai simtă singură şi plictisită pentru că în lume existau deja fii şi ficele ei.

În fine, ea se gândea să populeze tot pământul cu aceste mici făpturi agere. Dar pământul era foarte mare şi ea deşi trudise vreme îndelungată, nu îşi atingea ţelul, fiind în schimb foarte obosită. În cele din urmă, luă o funie şi o cufundă în mlaştină. În momentul în care funia se îmbibă cu lut galben vâscos ea o scutura deasupra pământului. În locul în care cădeau bucăţelele de lut răsăreau omuleţi care săltau de bucurie şi strigau „ua-ua”.

În acest mod şi-a simplificat foarte mult munca: scutura funia şi de îndată apăreau o mulţime de omuleţi vii. Totuşi, mitul spune că oamenii bogaţi ar fi cei modelaţi din lut de către Newa, în timp ce oamenii săraci şi de rând ar proveni din scuturarea funiei.

Mai departe, am aflat că pe pământ apăruseră oamenii iar truda lui Nuwa ari fi putut lua sfârşit. Totuşi, Nuwa se gânda la ce s-ar putea face pentru perpetuarea neamului omenesc. Oamenii erau muritori şi a zămisli alţii de fiecare dată era prea istovitor. De aceea, zeiţa, împreunând bărbaţii şi femeile, i-a pus pe ei înşişi să continue speţa, atribuindu-le şi îndatorirea de a-şi creşte copiii.

Prin urmare, aşa a început perpetuarea speciei umane, iar pe zi ce trecea, oamenii se înmulţeau din ce în ce mai mult.

Astfel este prezentat mitul creării omului în mitologia chineză. În articolul următor îţi voi povesti despre strămoşul civilizator al poporului chinez.